Tehnologie
Pagina asta nu e marketing. E ce rulează efectiv într-un sistem RegioHome, cu numele componentelor și ale protocoalelor.
Stack
- Home Assistant
- Nucleul sistemului: entități, automatizări, tablouri de bord, API REST și WebSocket.
- Proxmox VE
- Virtualizarea de sub el. Home Assistant rulează ca mașină virtuală, alături de alte servicii ale casei, cu instantanee înainte de fiecare schimbare mai mare.
- Modbus
- Invertorul fotovoltaic și bateria. Producție, stare de încărcare, import și export, modul EMS — citite direct, fără cloud.
- Zigbee · Z-Wave · Matter
- Senzori și actuatoare fără fir: prezență, deschidere, temperatură, umiditate. Rețele proprii, independente de Wi-Fi.
- ESPHome
- Firmware propriu pentru echipamente unde modulul din fabrică nu e de încredere sau cere cloud. Configurația e un fișier în git, ca tot restul.
- MQTT
- Magistrala de mesaje între componente. Tot traficul rămâne în rețeaua locală.
- KNX gateway
- Dacă în casă există deja o magistrală KNX, o legăm. Nu înlocuim ce funcționează.
De ce control local
Un sistem care depinde de un server din străinătate se oprește de trei ori: când pică internetul tău, când pică serverul lor, și când producătorul decide că modelul tău nu mai merită întreținut. Prima e supărătoare, a treia e definitivă.
La noi logica rulează în casă. Dacă legătura cade, pierzi accesul de la distanță și notificările — atât. Programele, scenariile și reglarea temperaturii merg mai departe, pentru că nu au avut niciodată nevoie de internet ca să ruleze.
Există și un efect secundar practic: latența. Un întrerupător care trece printr-un centru de date răspunde în câteva sute de milisecunde. Unul care se opreşte în camera de alături răspunde imediat, și diferența se simte de fiecare dată când aprinzi lumina.
Securitate
Nu deschidem niciun port către internet. Asta nu e o preferință, e regula de la care nu ne abatem: fiecare port redirecționat e o ușă pe care cineva o va încerca, iar echipamentele smart de consum sunt notoriu prost apărate.
Accesul de la distanță merge printr-o rețea privată criptată. Telefonul tău e în rețeaua casei de oriunde din lume, dar din exterior nu se vede nimic — nu există un serviciu la care să te poți conecta fără să fii deja înăuntru.
Imaginea camerelor se înregistrează local și nu părăsește imobilul. Nici către producător, nici către noi. Dacă vrei să te uiți de la distanță, te uiți prin aceeași rețea privată.
Rețeaua e segmentată: echipamentele smart stau separat de calculatoarele și telefoanele voastre. Un dispozitiv compromis nu ajunge la restul casei.
Copii de siguranță și restaurare
Configurația se salvează automat, iar copiile ajung pe un al doilea dispozitiv din casă — nu doar pe serverul care s-ar putea defecta.
Sub Home Assistant, Proxmox face instantanee ale mașinii virtuale. O actualizare care nu iese bine se dă înapoi în câteva minute, nu se depanează ore în șir.
Statisticile energetice se salvează separat. Sunt datele care nu se pot reconstitui: dacă pierzi doi ani de producție fotovoltaică, nu ai de unde să-i iei înapoi.
Cazul cel mai prost — serverul moare complet — înseamnă hardware nou, restaurare din copie, și un sistem funcțional în aceeași zi. Am făcut exercițiul, nu doar l-am planificat.
Configurație în cod
Tablourile de bord, integrările și automatizările sunt fișiere text, versionate în git. Fiecare modificare are un autor, o dată și un motiv, iar oricare dintre ele se poate da înapoi.
Asta e diferența practică între un sistem proiectat și unul asamblat prin interfață. Un sistem făcut din clicuri există doar în capul celui care l-a făcut; unul descris în cod se citește, se compară și se reproduce.
La predare primești tot: repozitoriul, documentația, lista de echipamente și procedura de restaurare. Dacă mâine vrei să lucrezi cu altcineva, are de unde să pornească — asta e și răspunsul nostru la întrebarea „și dacă dispăreți?”.